Se strică preţul la mistere. În fiecare zi, la 9 fix, pornesc în căutarea ciorapului în prealabil. Îmi pun o cămaşă ce place tuturor. Blugi simpli, logic nu? Teneşi să se asorteze cu cămaşa. Părul în toate părţile, până pun primul picior în stradă. Nu mă tem de mileniul trei. Nu, nu voi pune arma la picior. Piciorul plajei indecent de vulgar. O izbitură în ochi, ca un bumerang cade ziua. Fetele, fetiţele înnebunesc cu rochiţele. Ştiu, ştiu tot. Ca o chitară dezarcordată. Când ne căutăm de noi înşine prin buzunare. În seara asta mă dor ochii. Ca şi când n-ar fi fost un om norocos. Aşa a trăit el, i-ar fi căzut ceva în cap. Femeile s-ar fi sinucis pentru el, doar din plictiseală. Am crezut că îmi aparţine în exclusivitate. Un prieten de 20 şi ceva de ani a aflat cum se numeşte moartea. Viaţă de om, spui tu, şi scuipi printre dinţi resturile de tutun ca pe o drojdie a destinului. Eşti un ghimpe de lumină pentru mine. Fusesem targă pentru vii şi morţi. M-au întrebat bătrânii dacă sunt tânăr. Şi totuşi hai să lăsăm moartea pentru mai târziu. Iluziile nu se mai întorc domunle înger. Aşa cum femeile pe care le-ai iubit nu mai sunt decât umbra lor. Iar la copilărie nu te mai poţi întoarce, decât cu preţul, unui pumn de cenuşă.
D.Y Studio 