Ea cu mine

Posted: 23 Aprilie 2010 in Ea cu mine

Camera era cufundată complet în întuneric. Prin perdelele trase nu pătrundea nici cea mai mică fâşie de lumină, iar lămpile fuseseră stinse. Avea o nevoie cumplită de întuneric. Era ca un balsam pentru el. Întunericul aducea cu el anonimatul. Îi plăcea aşa. Nu mai suporta să facă dragoste pe lumină. Stătea alungit pe spate, complet nemişcat, cu ochii închişi, cu picioarele lungi întinse, cu braţele odihnindu-se inert de o parte şi de alta a trupului. Umărul de-abia i-l atingea pe al ei. O auzea respirând liniştit, la unison cu el. Legătura lor nu mergea. Şi nici nu va merge, ştia asta, întrebându-se de ce mai era de fapt acolo. Ar fi trebuit să plece. Să-şi facă ieşirea elegant. Imediat. Îşi înghiţi saliva, învingându-şi greaţa şi dorind din tot sufletul să nu fi dat pe gât cele două pahare de whisky, după toată şampania pe care o băuse. I se învârtea capul şi se simţea ameţit, dar nu beat. Într-o oarecare măsură, regreta că nu era. Ea îi murmură numele, duios şi rugător, repetându-l de câteva ori, plimbându-şi degetele mângâietor de-a lungul braţului lui. El stătea nemişcat, nespunând nimic şi străduindu-se să-şi adune toate puterile pentru a se ridica, a se îmbrăca şi a pleca. Se simţea vlăguit, apatic. După-amiaza aceea îngrozitoare, cu tensiunile ei extreme şi clipele dureroase, plus efortul pe care îl depusese pentru a-şi ascunde sentimentele intense, îl storseseră de vlagă şi puteri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s