Ea

Posted: 22 Februarie 2010 in ea, poezie: ea

E mereu în mintea mea.
Niciodată nu pleacă din ea.
Mereu o visez printre petele de culori.
Stând doar noi doi până în zori.
Neputinţa însăşi şi puterea cea mare.
Negarea negării.
Sprijin memoriei, iar memoria îi e cârjă.
Matematica nu o ia în calcul,
Filozofia ar degusta-o doar ca mic dejun.
Sfidarea regulilor
Şi regula de la baza a tot ce nu e.
Uneori poate prea orgolioasă.
Dar aşa sunt fetele,
Din nebunia ei lucidă se naşte uneori o lume.
Poate chiar adevărul!

P.S: Da, e făcută de mine, ce chestie, wow!

Anunțuri
Comentarii
  1. Laura spune:

    Nu e rau deloc…:))
    Bravo

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s